Log In
Register Album reviews/comments
Collection Wish list
Negura Bunget - OM cover art
Band
Albumpreview 

OM

(2006)
TypeStudio Full-length
GenresAtmospheric Black Metal, Pagan Black Metal
LabelsCode666 Records
Album rating :  87.3 / 100
Votes :  18
Lyrics > N > Negură Bunget Lyrics (40) >

OM Lyrics

(11)
Submitted by level Eagles (2016-10-11)
1. Ceasuri rele (3:07)
Ceas rău… rău ceas…
În miăz de noapte,
La răscruce se așează
De cărare mi se agață.

...în cerc deschis...
...și-n mijloc șad...
2. Țesarul de lumini (12:48)
În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce suflă-n zare deșteptare...
În rîu de salbă selenară
Curge soma veșniciei
Pe drum bătut cu piatra rară.
Scăldat în spume ancestrale
Încălzit rubinul varsă
Prin duh de foc cu limba arsă,
Pe loc trecut de noapte lungă,
În timp bătrîn și fără umbră.

În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceață-nflăcărată un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmă neînchegată,
Din fir de apă fermecată.

Prind dorință-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va să vie.
De pămînt să prindă trupul,
Ca din vis să se ivească
Iar din pălmi să nască faptă.
3. Primul om (4:22)
Și unde vara cade într-o joi
Acolo eu o să mor
Ori buni, ori răi, tot un mormînt!
În vînt...
4. Cunoașterea tăcută (7:11)
Atîrna cerul, de sus pămîntul
De sub rădăcini, agățat de glie,
În funie dreaptă întinsă-i zarea
Și prinde-n colț de cer văzduhul.

Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descătușat e ne-vorbitul dăscălit,
...departe de tot...
Acolo unde înțelepții se așează
La veacul de somn.

În urmă și-a urmat chemarea
În umbră i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gîndurile mor...

Să lăsăm cuvîntul să doarmă ...
Lipsind de vorbe, mută-i mintea,
Senină-i fruntea...

Gînduri curg, și acoperă lumea,
Ghem de fire înnodate,
Se în-coardă și a-coardă
În tot ce-i fals și nu vibrează.

Cînd făcutul nefăcut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zăcut și-a petrecut
Prin făr’ de loc,
În făr’ de vreme...

Ochii încețoșați și tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presară înfățișare,
Înecînd privirea
Și-nrobind vederea
De a sa lucire.

Să lăsăm cuvînt să doarmă,
Oblojindu-și lumea-i surdă...
Îndărăt de oarbe semne
Rînduiască peste timpuri
Cu tîlc rostit și tăinuit,
Iscălit în chemări de veghe
Pînă-n cea din urma moarte.

Și unde vara cade într-o joi
Acolo eu o să mor
Ori buni, ori răi, tot un mormînt!
În vînt…
5. Înarborat (6:22)
Despică-mi oglinda de dincolo,
Cu a ochilor ascuțime...
Chip ce neclintit se așterne-n sine.
Țintesc lumile, întorc luminile
Liniște lăuntrică se dezvelește
Dincolo de a minții șerpuire.

Despic cărarea nerostirii, prăbușită-n nemișcare
Umblet prin suflet pe sfori de nepășit.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe îndeasă neîncetat
Zumzăind cu sunet aspru.
Către stînga răsucesc privirea
Ce străpunge scutul lăuntric, tăcere
Cuprins de eterna negîndire.

Calmă adiere ce de dincolo mă trage
De-a curmeziș de lume, purtatu-s de zefir
De la începuturi către nadir
Înțelept domnit, alunecînd ca prin vis,
Albind întunecații mei strămoși de stîncă.

Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
În măduva bradului de veci,
Și cum stau înaintea-mi,
Înghițit neantului
Înăuntru-mi privesc
Așa aproape de mine,
Străluminat de cel ochi, măiastru
Și Însumi sunt.
6. Dedesuptul (6:39)
În sînul venelor pămîntului,
Cad în hăul de sub care,
Foc ascuns sub încuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Străpunge trupul chinului
Arzînd Gemma tăinuită
Țintuind în vîrf de spadă
Să despartă despărțitul,
Să înnoade înnăditul.

În ochi de ape subterane
Picurînd sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.

Cap, vas cu gînduri neînsemnate,
În clocot prinde să se spargă
Și împrăștie înflăcărate
Scîntei de-nsuflețire amară.
Din sudoarea frunții lor
Întru schimbare să se ivească
Strop de apa cristalină...
Să-ntoarcă măiestritul, cristal din apă
De făptură pămîntească.

Deasupra adîncului în nechemare,
Duh purtat peste înflăcărate
Ape întunecate,
Să se coboare și să-nconjoare
În chip neobișnuit pe om,
Cît mai adînc crestînd
Pînă-n lipsa de înfățișare.
7. Norilor (3:00)
Instrumental
8. De piatră (5:36)
Pătruns de năzuință
Aștern un trup din nou,
Și pieptăn fire luminoase...

Sunt primul om ce țese lumina,
Sunt primul om ce-și țese lumea,
...cu veșmînt de sclipire sură,
De curînd aprinsă-n a luminii umbră...

Cufundat în nerostire
În tăcerea tuturor,
Deslușit, în fel de nedeslușit.
Însemnat în sensuri,
Pline de-nțelesuri.

Sunt omul ce re-nnoiește
Din fiara înflăcărată
Înălțat spre vultur.
Untdelemnul ce nu arde
Și smaraldul ce prinde
Împătimirea sufletului.

Măsura, ce cîntărește lumea
Prin judecata liniștită;
Judecata ce nu judecă.
Lumina ce se strînge
Ca-ncordare a duhului,
În voința făr’ de dorință.

Ochi de lapte,
Plin ochi de forme...
Clătit în patru colțuri,
De car’ se prinde lumea,
Spălat de cenușă în mierea soarelui
Înnodat cu nimb de netezire.

Topesc în mine mierea veche,
Roua sumbră de sub pragul
Asfințită casă, în capăt ei,
Asfințită, ca să încapă tei,
...din cele patru colțuri...
Altoind în mine, cu soi ales
Las să prindă roade,
În trăiri și glas cu chibzuință.
Fără așteptări, îndrept,
Și-mi drămuiesc răbdarea.

În tot ce-i vis și așteptare…
Strîngem comori în semne,
Să cufundăm în noi adînc trăirea,
Ca „eu” să nu mă spulber,
Ca „eu” să nu mă uit,
Să nu piară a mea oglindire,
Ca lumea-ntreagă să nu se piardă.
9. Cel din urmă vis (10:03)
În gol mă vîntur nimicniciei,
Fără însemnare se sorb prăvale…
Vînturat ce-n zări se stinge,
Fără cruțare,
Tot ce-i dor și încleștare.

Un șir foit se răsfoiește,
Un ghem de vise încolțește.

Tărîm străvechi răscolit de miraje,
Unde clipele-mi pier
Cînd mijlocu-mi se cască-n zare.
…și înăuntru-mi se golește
Despletit de sfori de fel
Ce viscolesc nemărginirea.

Golitoarea ce senină mușcă,
Soarbe seva ce-a scăzut în vine.
Uscat vînt crapă cerul... gurii
Ce scuipă văpăi de viu foc în beznă.
Despletește... mărunțit...
Grăbit, către nimic răsfirat...
Încetinit se mistuie, dogorind de jale
În nimicnicia ne-nsuflețitoare.

Vărsătoarea ce-n formă toarnă stele-ncinse
Ce-ntoarce necuprinsul și-i reda suflarea.
‘nmulțit și preamărit
Înălțat în pîntec scapără scîntei...
Mănunchi măiestrit și dibăcit de-nroșire
Glorie, ce-n om își găsește firea.
10. Hora soarelui (5:55)
Un pas adînc, cerul deschide
Și-n hăul de dedesubt,
M-arunc, și soarele mă prinde

Cum munții se răsun, șoimii se adun,
Codrii se trezesc, frunzele șoptesc,
Oasele trosnesc, stelele sclipesc, și-n cale se opresc
Na mesa de doi lai munți
Împlini de arbori fără frunzi
Între pietre nearse de soare
În lemne neroditoare
Lîngă tăul fără fund
Cu toiag despic cărare
Ce mă poartă-n hău de naltă zare

Țes soarele-n cămașă, în ață fermecată
Chibzuită și trufașă, cu gînd drept legată

Ieși soare din soare
Ieși soare spurcat, ieși soare necurat
Și cu mîndră soră lună,
Leagă cunună, cunună legată
De horă și soare, din cer pînă-n zare

De dincolo dă cer
Dinapoi de lună
Din-afar de soare
Dintr-odată am făcut înc-o lume nouă
Din nimic!
11. Al doilea om (2:03)
Instrumental
Info / Statistics
Artists : 31,350
Albums : 110,846
Reviews : 7,090
Lyrics : 135,102
Top Rating
 Iron Maiden
Powerslave
 rating : 94.4  votes : 86
 Queen
Sheer Heart Attack
 rating : 86.4  votes : 13
 Darkthrone
The Underground Resistance
 rating : 88.2  votes : 13